Mă atrage filosofia. Savurez cu multă plăcere citate scrise de Socrate și Platon cu mulți ani în urmă, dar departe de mine gândul să pretind că abordarea mea este una avizată pe un subiect atât de complex și dezbătut cum e fericirea. Sunt doar un observator care analizează (uneori poate mai mult decât ar trebui) trăirile și reacțiile celor cu care interacționez des.
Nu mă întrebați ce înseamnă un om nefericit, că ”m-ați omorât”. Spațiul și capacitățile mele sunt limitate când vine vorba de toate direcțiile din care ar putea fi abordat acest subiect. Ceea ce ar spune un filosof față de ceea ce ar spune un psiholog, ar fi foarte diferit atunci când ar vorbi despre fericire. Iar perspectiva unui teolog ar fi și mai diferită.
Fericirea la care mă refer eu aici are mai mult de-a face cu starea de bine pe care am putea-o experimenta fiecare, dacă am realiza câte lucruri bune și frumoase se petrec zilnic în viața noastră, indiferent că sunt mici sau mari.
Avem parte de atâtea favoruri, încât am ajuns să ni se pară normal să beneficiem de ele. Ba, uneori, avem îndrăzneala (ca să nu zic tupeul) să considerăm că cineva e dator să ni le dea. Lipsesc din viața unora dintre noi provocările, dramele și tragediile cel puțin pentru anumite perioade (lungi sau scurte, după caz). Răul, care în antiteză cu binele ne-ar ajuta să observăm mai ușor cât suntem de binecuvântați, parcă lipsește cu desăvârșire. Astfel, fericirea devine o rutină. Iar rutina este de cele mai multe ori plictisitoare.
Și uite așa poate deveni apăsătoare, dar reală întrebarea: "E posibil sa fiu atât de fericit încât să mă împiedice chiar fericirea să văd acest lucru?" Recunosc. Abordarea mea poate conține urme de psihologie, teologie și chiar filosofie, iar subiectul pare să nu aibă nimic de-a face cu leadershipul.
Întâlnesc zilnic oameni triști și nefericiți. Unii dintre ei sunt chiar lideri. Nefericirea aceasta pare să fie contagioasă. Ucenicii își urmează liderii. Așa ar și trebui. Doar că de data aceasta e riscant. Un lider nefericit ”dă naștere” multor ucenici nefericiți, care într-o zi vor fi și ei lideri… tot nefericiți.
Ești lider? Te simți nefericit?
Fă o evaluare a lucrurilor bune (mici sau mari) de care ai parte! Fii recunoscător (cui trebuie) pentru ele!
Posibil ca acest exercițiu să te ajute să-ți dai seama cât ești de fericit! Apoi, fii lider! Învață-i și pe alții să-și dea seama și ei exact de același lucru!