Când îi calci pragul, inima îți bate și mai tare, deși tocmai de aceea te afli acolo - pentru a-i regla acesteia ritmul. Ai impresia că nu mai funcționează în parametrii, iar apelarea la un cardiolog o consideri o decizie înțeleaptă. Faptul că tu ești lider iar el medic, promite o întâlnire demnă de analizat sau cel puțin de observat. Cine nu ar avea de învățat ceva bun din ea? Ar fi vorba totuși de o conversație dintre doi specialiști.
Sala de așteptare este aproape goală. Asistenta recepționeră răspunde amabil la telefon. Felul în care o face îți amintește de cursurile livrate ucenicilor tăi în care insistai ca ei să zâmbească inclusiv în timpul conversației telefonice. Chiar dacă interlocutorul de la celălalt capăt al firului nu te vede, el te simte. Plus de asta, nu se știe niciodată pe cine mai poate încuraja un zâmbet. Așa s-a întâmplat și acum. Starea de bine a cadrului medical, transmisă prin comportamentul lui, te-a influențat și pe tine. Ai început să te simți mai bine, ca și cum rezultatele investigației tale medicale erau pozitive, deși încă nu ai avut parte de consultație.
Starea de bine însă avea să fie bulversată atunci când domnișoara în halat alb, imediat ce încheiase convorbirea telefonică, cu același zâmbet pe buze, aproape deloc prefăcut, îți înmâna scrisoarea medicală ce descria în detaliu diagnosticul tău. La început ai crezut că e glumă, dar nu una la care să râzi. Nici măcar de zâmbit nu mai putea fi vorba. Te-ai convins însă repede, în timp ce ai observat parafa și semnătura specialistului, că tu chiar ai fost diagnosticat fără să fi avut parte de un consult în prealabil.
Ilustrația se termină aici, morala abia de acum începe.
Ucenicii noștri au adesea probleme, chiar dacă nu toate sunt de natură medicală. Nici noi, liderii, nu suntem toți medici, chiar dacă ne comportăm uneori ca și cardiologul de mai sus. Nu doar că ignorăm investigația propriu-zisă, dar dăm și un diagnostic în lipsa ei.
Suntem tentați să punem etichete în loc să punem întrebări. Presupunem pentru că nu cunoaștem. Și nu cunoaștem pentru că nu întrebăm. De altfel, presupoziția este starea de avarie a cunoașterii. Din păcate, multe dintre presupozițiile noastre sunt eronate.
Nu cred că ești dispus să urmezi un tratament al unui medic care nu te-a consultat niciodată. Ucenicii tăi de ce și-ar asuma sugestiile tale, dacă nu le-a fost ascultată în prealabil problema? Cum să respecte un tratament dacă nu a existat o consultație?
Vrei ca ucenicii tăi să fie sănătoși? Asigură-te că atunci când sunt bolnavi primesc tratamentul corespunzător. Vrei ca tratamentul să fie cel potrivit? Fă investigații amănunțite! Pune întrebările potrivite și ascultă interesat tot pachetul simptomatologic al celor care calcă în cabinetul tău de specialist!