Lui Adrian îi place să conducă oamenii, dar urăște conflictele. Preferă zilele când toți colegii lui de echipă se înțeleg perfect. Servirea mesei de prânz alături de ei, atunci când aceștia împărtășesc experiențe educative sau întâmplări hazlii, este o adevărată plăcere. Ascultă cu interes și râde împreună cu ei atunci când este cazul.
Doar că asemenea momente sunt extrem de rare. În majoritatea zilelor, tensiunea atinge cote maxime. Sub presiunea sarcinilor, colegii încep să greșească, iar unii se eschivează de la asumarea gafelor făcute, acuzându-i pe ceilalți. Conflictele sunt mai dese decât ”petrecerile”. Adrian se simte copleșit. Pentru el este o mare provocare să-și păstreze echipa unită.
Conflictele pot fi doar niște simptome ale unor probleme mai stridente. Cu cât se petrec mai des și se rezolvă mai greu, ele ne conving mai mult că există disfuncționalități în unitatea grupului. O echipă unită nu este scutită de neînțelegeri, dar cu cât este mai mai matură, conflictele sunt mai puține și intensitatea lor este scăzută.
Unitatea echipei se produce și se păstrează doar prin intenționalitatea celor care o formează, iar tonul în această direcție îl dă conducătorul ei. Implicarea și atitudinea lui pot dicta păstrarea sau destrămarea grupului.
Factorii care împiedică omogenizarea și maturizarea unei echipe sunt multipli. Liderul este responsabil pentru identificarea corectă a acestora. El trebuie să descopere sursa reală a lipsei de unitate. Asta îl va ajuta să o rezolve mai repede. Pentru a interveni prompt în stingerea unui incendiu e nevoie să localizezi corect focarul.
Prin evaluările lui, Adrian a găsit patru cauze care îi împiedicau pe ucenicii săi să funcționeze ca o echipă:
Nu exista o viziune clară și comună pe care să și-o fi asumat toți
În lipsa unei viziuni comune, fiecare lupta pentru propria viziune
Unii se considerau superiori față de ceilalți
Fiecare considera că își îndeplinește mai bine sarcinile, decât majoritatea
Acum liderul știe de unde să înceapă. A realizat inclusiv el faptul că viziunea comună asumată ține echipa împreună. E dispus să le comunice mai clar și mai des fiecăruia importanța contribuției individuale la funcționalitatea aceluiași grup. Fiecare luptă pentru același obiectiv, chiar dacă au sarcini diferite. Adrian va fi mai atent la evidențierea punctelor tari ale fiecărui ucenic pentru a-i face pe toți să înțeleagă importanța unității în diversitate. Ei au nevoie să știe că unele abilități nu sunt mai premiate decât altele. Toate au importanța lor, așa cum fiecare ucenic are locul lui în echipa din care face parte. Împreună vor fi mai greu de învins.
Să ții un grup unit, când fiecare component al lui este unic și diferit de celălalt, reprezintă într-adevăr o provocare, dar nu este imposibil. Nu descuraja! Nu e totul pierdut!
Fă și tu ce a început să facă Adrian!
Fii lider! Fii vertical!