Aud foarte des expresia: ”Cel mai greu e să lucrezi cu oamenii!”. Interesant e că cei care încearcă să mă convingă sunt tocmai ei, oamenii… cei cu care lucrez. Ei sunt conștienți că e greu să lucrezi cu oamenii, dar când spun asta nu se referă niciodată la ei înșiși. Întotdeauna este vorba despre alții.
Uneori le dau dreptate celor care spun asta, doar că în ultimul timp o fac adăugând o specificație esențială, care deseori schimbă cursul discuției. ”Spui asta conștient că și tu faci parte dintre ei, nu?”, întreb eu încercând să le domolesc puțin frustrarea pe care o au cu privire la cei care au reușit să-i supere.
Cu cât analizez mai mult expresia cu pricina, cu atât mi se pare mai dificil să dau un verdict în dreptul ei. Chiar e greu să lucrezi cu oamenii sau e doar o părere a celor care lucrează cu ei, adică a celorlalți? Tot oameni și ei.
Încercând să înțeleg dacă formula e doar un clișeu sau chiar este o realitate, mi-am dat seama (nu cred că sunt singurul), că valoarea și profunzimea ei sunt conturate mult de percepția celui care o folosește.
Ce te face să spui că e dificil să lucrezi cu oamenii? Spui asta pentru că ai simțit-o pe pielea ta sau e doar un tipar verbal învățat, care are menirea să-ți justifice modul deficitar de relaționare? Cât de des spui asta? Cine aude cel mai des această afirmație din gura ta? Șeful tău? Oamenii pe care îi conduci? O spui ca să te plângi sau să convingi pe cineva că ai nevoie de ajutor?
Iată ce am învățat eu de-a lungul anilor în munca cu oamenii. Încerc să practic asta și să mă perfecționez mereu. În cele mai multe cazuri aduce rezultate, chiar dacă unele se văd mai bine, doar în timp.
M-am obișnuit să observ mai întâi, chiar dacă sunt tentat să intervin. Întreb interesat în loc să pun etichete. Ascult atent înainte să trag concluzii. Iar pe urmă răspund, chiar dacă uneori răspunsul meu este „nu știu”.
Mă scapă aceste tehnici de toate dificultățile? Nicidecum! Leadershipul continuă să fie o provocare? Cu siguranță! Însă îmbunătățirea felului în care mă raportez la oamenii despre care aș fi tentat să spun că sunt greu de condus, mi-a schimbat în timp paradigma. Stilul meu de relaționare (și al tău) poate construi poduri sau ziduri către inima celorlalți. De aceea, atunci când ne aflăm în impas cu cei pe care îi conducem, e bine să ne asigurăm că felul în care intenționăm să procedăm, va uni și nu va despărți.
Adevărat. Nu este întotdeauna ușor să conduci oameni, dar asta nu doar din cauza lor. Până la urmă nici tu nu ești altceva decât un simplu… om! Sau…? Cel puțin eu nu sunt altceva!
Fii lider! Fii vertical! Dar nu uita că ești și om :)