Fiecare comunitate are negativiștii ei. De obicei, aceștia nu stau deoparte, ci se implică în aproape toate discuțiile, exprimându-și opiniile sumbre, indiferent de subiect. Intră frecvent în conversații contradictorii cu toată lumea, fără să se îndoiască vreodată de corectitudinea propriilor păreri — pe cât de mohorâte, pe atât de absolutiste.
Pentru ei, orice faptă bună trebuie să ascundă intenții încă nedescoperite. Suspiciunea este parte din meniul lor zilnic. Sunt convinși că nimeni nu le dorește binele și că e doar o chestiune de timp până când cineva le va demonstra, din nou, că au avut dreptate. Sigur, cineva urmează să le facă rău. Sunt într-o alertă continuă, iar perspectiva lor asupra viitorului este cât se poate de întunecată.
Atitudinea negativistă împiedică progresul. Cu cât ai în echipă mai multe persoane cu un astfel de comportament, cu atât rezultatele vor fi mai greu de atins. Însă greșeala cea mai mare a unui lider ar fi să răspundă cu aceeași monedă. Negativismul nu răspunde pozitiv la o abordare negativă, ci la una cu spirit proactiv.
În loc să critici atitudinea, mai bine interoghează cauza. Întrebările sunt mai eficiente decât comentariile. Nu acuza persoana, ci descoperă fundamentul care stă la baza acelui tip de gândire. Nu formula observații, ci adresează întrebări!
Iată câteva sugestii:
„De unde știi că ceea ce crezi e adevărat?”
„Ce șanse crezi că sunt ca realitatea să fie alta?”
„Dacă realitatea ar fi alta, cât de dispus ai fi să o accepți?”
„Ce ar trebui să se întâmple concret pentru ca tu să fii dispus să-ți schimbi părerea?”
Nu mă aștept să schimbăm o atitudine construită în ani printr-un set de întrebări puse în câteva minute. Putem însă împiedica propagarea ei.
Vom ajunge la soluții mai repede punând întrebări decât rostind acuzații.