Întrebarea schimbă starea
Pune o întrebare în loc să faci o acuzație
Nu-mi plac spitalele. Și asta nu pentru că am avea prea multe. Din păcate, multele forme de suferință, care își găsesc alinarea într-un timp mult mai lung decât și-ar dori cei care suferă, ne demonstrează că avem prea puține.
Nu-mi place să pășesc într-un centru medical, din mai multe motive, dar azi am să menționez doar două dintre ele:
Sunt prea mulți oameni suferinzi pe metru pătrat.
Sunt prea multe cadre medicale obosite, care nu reușesc să practice empatia în timp ce își fac meseria.
Recent, am fost nevoit să fac un set de analize la unul dintre centrele medicale din țară. Așteptând la rând pentru recoltarea de sânge, am fost martorul unei reacții necontrolate de frustrare a unui asistent medical. Revoltat și rostind vorbe care ne-au convins pe toți cei de față că era furios, a ieșit din cabinet acuzând pe cineva că nu-și îndeplinise responsabilitatea, ceea ce-l afecta în mod direct.
Nu-i trecuse supărarea. Iar pentru că eu urmam la recoltare, în timp ce deschidea ușa cabinetului pe jumătate și își plimba privirea iscoditoare peste toți pacienții din sala de așteptare, a întrebat: „Cine este domnul Grigorescu?” Chiar dacă așteptasem de minute bune, de data asta aș fi vrut mai degrabă să nu răspund afirmativ decât să mă dau pe mâna unui asistent plin de furie, care trebuia să-mi descopere vena din care să extragă o cantitate de sânge (speram eu că nu prea mare). 🥴
M-am așezat pe scaunul din cabinet, încercând să nu mă mișc prea tare și să par cât mai inofensiv, în speranța că voi scăpa nepedepsit pentru gafa colegului său, pe care eu nici măcar nu-l cunoșteam.
Când am văzut ce ușor a găsit vena, am decis să fac un test. De acum, nu mă mai simțeam în pericol. Așa că am întrebat: „Aveți o zi grea azi, așa-i?” Înainte să spună ceva, a făcut o pauză suficient de mare încât să apuc să regret că am întrebat. Totuși, răspunsul a fost la fel de surprinzător precum rapiditatea cu care i s-a schimbat starea: „Să știți că am avut zile mult mai grele”, a fost replica ce se pare că a jucat un important rol de autoconștientizare. 😯 😯
Am părăsit cabinetul încă zâmbind la glumele pe care asistentul le făcuse despre numărul mare de semnături pe care trebuia să le dau pe documentele ce justificau investigația medicală.
În afară de niște rezultate medicale, am plecat de acolo și cu o convingere foarte puternică:
O întrebare bună poate schimba oricând o stare proastă! Și pe a ta, dar și pe a celui pe care îl întrebi. Pune întrebări bune, în loc să faci judecăți greșite! 😏