Jucând rolul pe care nu-l am

Tu ai rolul pe care îl joci?

Cu ce ochi l-ai privi pe judecătorul care îți condamnă prietenul cel mai bun la moarte? Dar față de cel condamnat, ce fel de sentimente ai avea? Ai putea să asiști la executarea sentinței? Ai fi dispus să-ți privești prietenul cum își dă ultima suflare? Cât de dificil ți-ar fi să-l ierți pe judecător?

Înainte să te hotărăști asupra vreunui răspuns la fiecare dintre aceste întrebări, aș vrea să te mai întreb ceva: „În ce măsură răspunsurile ar mai fi aceleași dacă cel condamnat ar fi criminalul care ți-a ucis intenționat și premeditat unicul fiu?”

Spre cine s-ar îndrepta de data aceasta privirile tăioase, gândurile răzbunătoare și vorbele acuzatoare? Ai mai avea compasiune pentru cel condamnat? Ți-ar fi la fel de greu să-l privești cum moare? Pe cine ai judeca cel mai aspru și pe cine ți-ar fi cel mai greu să ierți?

Cât de radical poate schimba povestea un detaliu atât de mic! Adesea, când emitem judecăți, ne lipsesc informații esențiale. Din păcate, în acele momente, acționăm ca și cum le-am cunoaște pe toate. Iar această convingere ne pecetluiește eroarea. Rostim sentințe după ce am judecat cazurile, în ciuda unui deficit considerabil de probe. 🫣

Poate că ar fi bine să te oprești din a judeca, din cel puțin două motive:

1. Nu știi exact câte și care sunt detaliile prețioase care îți lipsesc!

2. Nu te-ai așezat pe scaunul potrivit; nu ești tu Judecătorul!

Întrebarea nu este dacă celălalt a greșit, ci dacă tu ești cel care trebuie să-i spună asta!

Dacă rolul tău nu este acela de judecător, care ar putea fi? 🤔