Credința nu este nicidecum o chestiune religioasă de care să fugă ateii, agnosticii sau liderii seculari, precum „dracul de tămâie”. Ea a existat cu mult înainte ca cineva să fi avut intenția de a crea o religie. Este mult mai veche decât cei care își permit să o critice doar pentru că nu o înțeleg — și mult mai necesară în leadership decât sunt unii lideri dispuși să recunoască.
Credința nu este o dogmă. Nu este ceva la care aderi. Nu este nici măcar „ceva mai mult decât o religie”. Este ceva cu totul diferit. Probabil că religia are nevoie de credință pentru a supraviețui, dar invers — nicidecum. Religia, de cele mai multe ori, sufocă credința în loc să-i permită să se dezvolte.
Paradoxal, inclusiv cei care se declară „nereligioși” au la bază o formă de credință care le susține poziția. Pentru că, dintotdeauna, credința a fost cu totul diferită de religie.
Dar fără să lungesc vorba, voi spune pe scurt: credința este o puternică încredințare în ceva ce permiți să te convingă că există. Dacă vrei, a avea credință înseamnă a avea viziune (și aici nu mă refer la vedenii 🫣).
Nu mă aștept să realizezi foarte multe în activitatea ta de leadership dacă îți lipsește viziunea. Ba chiar mă îndoiesc că vei ajunge la o destinație clară dacă tocmai tu nu știi care este aceasta. Ce să mai spun despre cei care ți-ai dori să te urmeze? Ei vor călca, cel mai probabil, pe urmele pe care le lași tu.
Încotro te îndrepți?Care este viziunea ta? Care sunt credințele care te ajută să lupți pentru ea?
Și dacă tot vorbeam despre religie — deși nu este deloc o chestiune religioasă (dar ar putea fi interpretată astfel) — am să spun următoarele:
„Fără credință este cu neputință să fim plăcuți nu doar lui Dumnezeu (pentru cunoscători – Evrei 11:6), ci și oamenilor de la care avem pretenția să ne urmeze!”
Fii credincios! Clarifică-ți viziunea! Urmeaz-o! Transmite-o!