Liderul care sacrifică în loc să se sacrifice

Tu sacrifici sau te sacrifici?

Mădălin este nou în companie. După mai multe interviuri intense cu managementul superior a fost acceptat. După ce fusese acceptat a refuzat oferta inițială. Apoi s-a răzgândit. Un pic suspectă ultima lui decizie, dar era nevoie de o persoană pe poziția de conducere pe care urma să o preia. Așa că a fost bine primită până la urmă. De curând s-a instalat în noul lui birou. Pare să-i placă. Oricum, chiar dacă nu i-ar plăcea, ar fi chiar ciudat să se răzgândească a doua oară. 

Mădălin este HR Manager-ul unei companii cu mai multe sute de angajați. Rolul lui este foarte important. Probabil asta crede și el. Nu se știe dacă din aceleași motive, consideră și el poziția lui cu o încărcătură consistentă și provocatoare. Altfel de ce s-ar mai fi obosit să o accepte?

Responsabilitățile multe și diverse curg ca un șuvoi greu de stăvilit. Iar ele nu vin fără presiunea eficacității și a deadline-urilor. Una dintre sarcini (pare-se cea mai importantă) este aceea de a reduce turnover-ul (plecările angajaților din companie). O sarcină deloc ușoară având în vedere că în același timp i s-a cerut și să concedieze câteva persoane considerate nepotrivite pentru posturile pe care acestea le ocupau. 

Mădălin, deși puțin contrariat, face concedierile relativ ușor, cu toate că asta i-a crescut media turnover-ului pe care tot el trebuia să o scadă. Practic, singur și-a făcut misiunea și mai dificilă. 

Ușurința cu care a semnat documentele celor concediați, m-a făcut să analizez mai mult intenția, atitudinea și comportamentul noului lider al echipei de Resurse Umane. Nu eram neapărat în cea mai îndreptățită poziție de-a i le evalua, dar niște întrebări tot s-au ridicat în mintea mea. Dintre toate, una răsuna mai tare: Cum de a executat atât de ușor o sarcină atât de grea? 

Mie, ca lider, nu mi se pare nicio activitate de resurse umane atât de incomodă ca și concedierea celor pe care cândva i-am angajat. Știu că face parte din fișa postului unui HR Manager, dar asta nu o face o sarcină mai puțin dificilă. De acord că pentru binele echipei e nevoie să scoți mărul stricat din ladă, altfel riști să se strice și celelalte mere. Și totuși… pentru el părea să fie atât de ușor, chiar natural aș putea zice.

Rapid mi s-a elucidat misterul. Din scurte discuții cu el, am înțeles motivația din spatele deciziilor. ”Am obiective de îndeplinit”, ”Mi s-au trasat niște sarcini”, ”Sunt nou și trebuie să demonstrez”, au fost câteva dintre mesajele pe care le-am recepționat. Recunosc că ultimul a fost mai mult concluzia mea, dar mi se pare cam cel mai evident, având în vedere comportamentul lui Mădălin. 

De dragul obiectivelor, dar mai ales de dragul propriei imagini a ales să aplice cu ușurință ceea ce în mod normal pare dificil pentru un om de resurse umane: concedierea. Foarte probabil ca decizia să fi fost justificată și cât se poate de utilă, dar lejeritatea cu care ea a fost luată și aplicată, m-a făcut să scriu despre asta.

Mă rog să fi greșit în interpretarea mea și aș prefera să-mi fie ascultată rugăciunea. Așa am rămâne doar cu o lecție învățată, nu și cu consecințele unui leadership deficitar. Am conștientiza încă o dată că un lider vertical se sacrifică de dragul ucenicilor, nu îi sacrifică pe aceștia de dragul propriilor obiective.

Fiți lideri! Fiți verticali!