Liderul confuz
Tu cum reacționezi la confuzie?
Frustrarea este un cuvânt care descrie doar parțial ceea ce simte un lider vertical care vede rezultate bune la cei care ignoră aspecte elementare de conducere, în timp ce, în echipa lui, acestea lipsesc, în ciuda faptului că el practică principiile unui leadership sănătos.
„Unde greșesc?”, „Ce ar trebui să fac diferit?”, „Nu cumva tot ce am învățat de la cei mai buni lideri pe care i-am cunoscut a fost o teorie imposibil de aplicat?”, „Mai are rost să mă străduiesc să iubesc oamenii?”, „Merită să îmi prezint viziunea?”, „Ajută echipa faptul că mă sacrific pentru membrii ei?”, „Vede cineva asta?”, „Oare ar trebui să mă opresc?”, „Ignoranța să fie într-adevăr o soluție?” — sunt doar o mică parte dintre întrebările care îți pot asalta mintea atunci când vezi rezultatele bune ale unor lideri slabi. Ajungi să interoghezi și să pui la îndoială tot ce ai învățat până atunci despre conducerea sănătoasă.
De foarte multe ori, mai ales la prima vedere, nu descoperi motivele acelor rezultate. Alteori este nevoie doar să aștepți puțin mai mult pentru a descoperi că ceea ce părea a fi un succes răsunător era doar un foc de paie care s-a stins suficient de repede încât să nu producă prea multe daune.
Și totuși, de ce în anumite contexte liderii slabi par să fie urmați cu mai mare ușurință decât liderii buni?
Consider că pot exista cauze diverse, dar îmi permit totuși să enumăr câteva posibilități pentru care se poate întâmpla acest lucru:
1.Oricât de slabi ar fi liderii, dacă cei care îi urmează sunt mai slabi decât ei, atunci procesul devine aproape natural.
2.Nu există în preajmă lideri mai buni care să aibă cel puțin același curaj de a-și asuma responsabilitatea conducerii.
3.Liderii nu cer aproape nimic de la cei care îi urmează, ci creează o cultură a confortului din care niciun om mediocru nu vrea să plece.
4.Problemele cu adevărat reale sunt banalizate. Răul pe care nu îl recunoaștem nu trebuie schimbat. Oamenii care nu iubesc schimbarea preferă locurile unde aceasta nu se cere.
5.Iluziile promise sunt mai puternice decât așteptările transmise. Sunt de preferat locurile unde ți se promite mult și ți se cere puțin sau deloc.
6.Lipsește apropierea și conectarea reală. Cei care nu vor să fie cunoscuți cu adevărat preferă contextele superficiale. Pare contextul ideal pentru o viață dublă.
SAU
7.Pur și simplu, doar în opinia ta acei lideri sunt slabi.
Este greu să depășești provocările leadershipului pe care îl practici dacă te vei uita constant la reușitele liderilor care nu par să se confrunte cu aceleași obstacole ca tine. Într-un fel, comparația poate deveni un dușman teribil al progresului.
Este, într-adevăr, dificil să gestionezi dificultățile. Ele cer implicare și dedicare. Liderul nu poate găsi soluții de pe margine. El trebuie să fie în mijlocul furtunii pentru a împiedica scufundarea bărcii. Iar când vezi că bărcile altora navighează ușor, fără ca cineva sau ceva să le stea împotrivă, chiar dacă pare că nu este nimeni la cârmă, lupta cu intemperiile leadershipului devine și mai provocatoare.
Confuzia face parte din viață. Nu avem toate răspuns la toate întrebările, dar consider totuși că avem suficiente răspunsuri pentru a ne putea gestiona rezonabil rolul de conducere, chiar și cu lipsa de răspunsuri pe care o avem.
Nu știu dacă, într-adevăr, liderii despre care crezi că sunt slabi chiar așa sunt, iar dacă ai dreptate, n-aș putea spune cu certitudine ce îi face pe ceilalți să-i urmeze, în timp ce, în spatele tău, unii dintre urmașii tăi se plâng mai mult decât caută soluții pentru ceea ce îi deranjează. Dar ceea ce știu cu certitudine este că principiile leadershipului nu se schimbă.
Este nevoie să rămânem verticali, chiar dacă asta îi va determina pe unii să ne lase singuri. Mai bine vertical și singur decât superficial și înconjurat de oameni care să îmi semene în superficialitatea mea.