În timpul analizelor mele (excesive uneori), mă întreb dacă s-a mai confruntat vreodată societatea umană cu valul acesta de plictiseală de care se plâng în mod special adolescenții. Pot spune că mă ”învârt” rar în cercurile adolescentine, însă cu toate acestea în puținele mele interacțiuni cu ei i-am observat foarte des confruntându-se cu acest obstacol.
Un specialist în evaluare comportamentală probabil ar avea pregătită o serie de întrebări prin care să identifice cât mai obiectiv posibil sursa acelei stări de apatie inconfortabilă a adolescentului. Ar începe să întrebe despre relația lui cu părinții, ba chiar despre funcționalitatea relației dintre mama și tatăl lui. Se știe că cel mai bun lucru pe care poate să-l facă un părinte pentru copilul lui este să-l iubească sincer pe celălalt părinte.
Doar că eu nu am această specializare și nici nu vreau să vorbesc despre parenting în acest scurt articol. Motivul acestei introduceri este asemănarea stărilor adolescentine cu cele ale unor lideri pe care i-am întâlnit în activitatea mea profesională.
Dacă un adolescent se plictisește pentru că nu știe ce are de făcut, liderul ajunge să se plictisească tocmai datorită faptului că știe. Cauza însă este aceeași: lipsa creativității. Și unul și celălalt fac față cu greu plictiselii pentru că din motive diferite, duc lipsă de creativitate. Adolescentul își blochează dezvoltarea creativității pentru că nu e dispus să îmbrățișeze o rutină sănătoasă, iar liderul își ucide creativitatea tocmai din lipsa curajului de-a ieși din rutina aparent sănătoasă.
Primul refuză să adere la un obicei bun, cel de-al doilea nu e dispus să abandoneze un obicei învechit, încercând ceva actualizat. Adolescentul are prea mult timp la dispoziție, iar liderul nu are (pentru că nu-și face). Însă amândurora le lipsește creativitatea. Unuia din cauza faptului că nu face ceva, celuilalt pentru că nu se oprește din ceea ce face.
Automatizarea comportamentală ucide creativitatea. E important să ai obiceiuri bune, dezvoltate în timp, dar ai toate șansele să-ți crești performanța dacă te oprești din practicarea lor pentru a evalua în ce fel pot fi ele îmbunătățite.
Noi, uneori, suntem împiedicați să facem lucrurile foarte bine tocmai de lucrurile făcute bine. Dacă noi considerăm că totul e în grafic, nu mai suntem interesați să surprindem prin depășirea acestuia.
Indiferent cât de bune sunt obiceiurile pe care le practică un lider, pauzele intenționale pentru evaluarea acestora s-ar putea să fie un cadru potrivit pentru dezvoltarea creativității. Iar ceea ce până ieri a fost o idee bună, de mâine să devină una grozavă prin îmbunătățirile aduse de creativitate.
Ia o pauză și permite creativității să lucreze pentru tine!