Liderul ucenicilor rezistenți la schimbare
Tu cum conduci pe cineva imposibil de condus?
Așteptările mele cele mai mari sunt de la lideri. Cred că mi-am repetat acest lucru atât de des, încât mi-am blocat empatia tocmai față de cei pe care îmi propusesem inițial să-i susțin. Acest blocaj mi-a obturat prea des imaginea de ansamblu asupra provocărilor reale ale leadershipului. Unul dintre aspectele pe care le-am observat prea rar a fost dificultatea liderilor de a conduce ucenici imposibil de condus.
Da, cred că există oameni pe care niciun lider nu-i poate conduce. Iar aceștia sunt mulți — mult mai numeroși decât ar putea accepta un lider și mult mai mulți decât eram eu dispus, cândva, să recunosc. Am întâlnit ucenici care consumă energia oferită de lideri fără niciun rezultat notabil în ceea ce privește evoluția lor. Ei sunt rezistenți la schimbare. Nu își propun să se dezvolte și nici nu își doresc să înceapă vreodată. Sunt mulțumiți cu ei așa cum sunt, chiar dacă acest lucru îi face adesea extrem de nemulțumitori față de ceilalți.
Cer mereu ceva pentru ei, fără să fie prea dispuși să ofere ceva pentru alții. Au des dorințe și pretenții, dar foarte rar disponibilitate și asumare de responsabilități. Vor să primească, dar nu sunt dispuși să ofere. Se plâng că nu sunt conduși, dar nici nu se lasă conduși. De fapt, le-ar dicta conducătorilor lor cum ar trebui să-i conducă. Sunt un fel de lideri supremi sub acoperire — ucenici care cred că știu cum se face leadershipul vertical, fără să-l fi practicat nici măcar o zi. Aceștia sunt, într-adevăr, oameni greu de condus.
Nu voi analiza aici cauzele pentru care cineva devine imposibil de condus, dar voi spune atât: cineva indisponibil, neînvățabil și egocentric va consuma inutil resursele leadershipului, indiferent de calitatea acestuia. Oricât de vertical ar fi un lider, el nu va putea schimba pe nimeni, mai ales pe ucenicii care, în mod intenționat sau nu, se opun oricărei influențe bune care le-ar putea aduce o schimbare în bine.
Un lider bun nu este acela care reușește să-i conducă pe cei imposibil de condus sau să-i schimbe pe cei imposibil de schimbat. Un lider bun este acela care, atunci când nu reușește să-i influențeze să-și reconsidere poziția, are curajul să renunțe la ei.
Calitatea leadershipului nu se măsoară prin reziliența celor rezistenți la schimbare, ci prin dezvoltarea potențialului celor care se lasă conduși spre performanță.