E greu să nu fie ușor. Ne îndrăgostim repede de confort. E mai atractiv patul moale și călduros din dormitorul bine încălzit decât izoprenul care ține loc de saltea în cortul așezat pe timp de noapte în mijlocul sălbăticiei. Sărim mai repede în piscină decât în hainele de lucru. Scrolăm mai ușor prin reeluri decât răsfoim paginile unei cărți. Mai degrabă vizionăm decât citim. E mai comod să stăm decât să alergăm.
Fără alte explicații, cred că putem fi de acord că zona de confort este extrem de atractivă.
Dar nu este întotdeauna productivă. De fapt, probabil că ceea ce putem spune cu siguranță despre ea, fără a greși prea mult, este că adesea este de-a dreptul contraproductivă. Și cu cât o vom iubi mai mult, cu atât ne vom autosabota, împiedicându-ne dezvoltarea.
Sunt multe pericole care ne pândesc tocmai în mijlocul confortului, dar unul dintre cele mai evidente, pe termen scurt, este lipsa de progres. Nu vom crește dacă nu ne expunem la lucruri care ne pun în dificultate. Nu ne vom specializa niciodată în rezolvarea problemelor dacă nu vom fi dispuși să le confruntăm.
Nu știu dacă există un risc mai mare în ceea ce privește plafonarea decât acela de a nu-ți asuma riscuri. Dezvoltarea ta nu se va produce din întâmplare. Ea va fi rezultatul unei serii de decizii care te vor determina să părăsești zona de confort.
Cât de mult iubești confortul?
Dacă nu știi răspunsul, privește unde ai ajuns pe scara dezvoltării tale spirituale sau profesionale. Nivelul evoluției tale poate fi direct proporțional cu nivelul disponibilității de a păși dincolo de ceea ce este confortabil pentru tine.
Pentru dezvoltarea ta, e mai periculos să fugi de pericole decât să le confrunți!