Riscant, dar util
Tu ce părere ai despre schimbările spontane?
Eram la o întâlnire cu echipa pe care o formasem de curând pentru un proiect nou și îndrăzneț. Avusesem deja mai multe întâlniri împreună și chiar organizasem de curând un eveniment local. La întâlnirile anterioare de punere pe picioare a proiectului analizasem propunerile aduse în discuție, conturând într-un fel o direcție. Dar aveam impresia că e o direcție fragilă. Ceva părea să nu fie suficient de clar, nici pentru mine și nici pentru colegii mei. Chiar dacă toți luasem în considerare faptul că era un proiect nou într-un domeniu neexplorat de noi până atunci, parcă fiecare ne-am fi dorit să fie mult mai limpede felul în care urma să facem ceea ce aveam de făcut.
De data aceasta însă am ales să fac ceva ce mai făcusem, cred, de cel puțin două ori de la începutul proiectului. Am schimbat „regulile în timpul jocului”, după cum probabil ar spune unii. E adevărat că proiectul nu fusese lansat la scară largă, ci era încă pe masa de lucru, iar schimbarea propusă era nouă doar pentru noi. Nimeni altcineva nu avea să sufere din cauza ei. Riscul mare consta în faptul că mai făcusem cel puțin două schimbări similare de la începutul proiectului. O nouă repoziționare risca să crească gradul de confuzie, să scadă nivelul de încredere în ceea ce ne propusesem să facem și să destabilizeze echipa. Dar am riscat. Și am câștigat. Toți.
Nu consider atât de mult că am schimbat „regulile în timpul jocului”, cât că am îmbunătățit procesul prin schimbări pertinente și rezonabile.
Orice schimbare făcută pe parcurs, care îmbunătățește procesul prin progresul pe care îl aduce, este un risc pe care merită să ți-l asumi ca lider.
Cum îți poți da seama dacă schimbarea a fost benefică? Chiar dacă adevăratele beneficii se vor vedea cel mai bine în timp, pe termen scurt — sau chiar imediat după decizie — se risipește mult din ceața confuziei care exista până atunci. Membrii echipei devin puțin mai încrezători, chiar dacă nu le plac schimbările. Pentru tine, ca lider, perspectiva devine mult mai clară, iar implementarea proiectului se simplifică.
Mă aștept să nu fie atât de simplu tot timpul și nici pentru toți liderii, dar merită să riști schimbând ceea ce pare să funcționeze parțial cu ceva ce promite să funcționeze în totalitate. De altfel, știm că cel mai mare dușman al „foarte binelui” este binele.