În dimineața aceasta am dat peste un articol pe care l-am scris pentru o revistă creștină în urmă cu aproape 20 de ani.
Mi-am dat seama că, în ciuda trecerii anilor, ceea ce am scris atunci este, în mare parte, încă valabil.
Am ales să redau articolul în întregime mai jos.
Lectură plăcută!
Patru sugestii pentru depășirea eșecului!
Nicio viață umană nu este lipsită de eșecuri. Trecem cu toții prin momente de faliment, atât în plan spiritual, cât și în alte domenii ale vieții. Nu ne reușește întotdeauna totul așa cum ne-am dori. Socotelile nu ni se potrivesc mereu. Dar asta nu pentru că nu am fi buni „matematicieni”, ci din alte motive.
Nu este nimic mai dureros decât să visezi la succes și să fii împiedicat de eșec să-l atingi. Pentru o vreme, parcă totul își pierde culoarea și gustul. Nimic nu mai are sens. Eșecul trăit într-un anumit domeniu poate influența toate celelalte aspecte ale vieții. Mai mult decât atât, el nu este doar un obstacol în calea succesului, ci poate deveni o poartă larg deschisă spre necredință. De asemenea, eșecul are puterea de a transforma un om optimist într-un pesimist „convins”.
Tocmai de aceea merită să luăm toate măsurile pentru a depăși efectele provocate de eșec. Iată câteva sugestii utile:
1. Nu dispera!
Prima reacție în fața eșecului este adesea disperarea. Nu-ți vine să crezi că tocmai tu ai eșuat. Ai fost atât de sigur că vei reuși! Dacă cineva ți-ar fi spus că nu vei izbuti, nu l-ai fi crezut, deși poate ai avut și tu gânduri de îndoială, dar nu ai vrut să le recunoști.
Momentele de disperare creează multe prilejuri de păcătuire. Privește, de exemplu, la una dintre acțiunile lui Saul, aflat într-un moment delicat (1 Samuel 28:7). După ce luptase să elimine vrăjitoria din Israel, a ajuns chiar el să apeleze la o vrăjitoare — tocmai pentru că era disperat.
Nu dispera! Nu aceasta este soluția. Disperarea amplifică eșecul, nu îl rezolvă. E adevărat că eșecul doare, dar nu-i permite disperării să pună stăpânire pe tine!
2. Nu dramatiza!
Toți avem o oarecare înclinație spre dramatizare. Suntem tentați să exagerăm. Dar, ca să treci cu bine peste un eșec, trebuie să eviți exagerarea. Stai liniștit, eșecul tău nu este nici cel mai mare, nici cel mai unic. De fapt, s-ar putea să nu intre nici măcar în categoria eșecurilor „serioase”.
Există eșecuri mult mai grave — de exemplu, mulți oameni au murit fără să-L fi întâlnit pe Mântuitorul. Nu cred că există un eșec mai mare decât acesta. Așadar, nu transforma eșecul tău într-o „problemă mondială” și nu încerca să ieși în evidență prin dramatizare. Nu este momentul potrivit pentru a atrage atenția asupra ta. Exagerarea nu rezolvă nimic, ba chiar poate genera un eșec și mai mare.
3. Nu te descuraja!
Dumnezeu știe foarte bine de ce ai trecut prin acest eșec. El înțelege și motivele pentru care a fost cel mai bine așa. Dumnezeu nu vrea ca tu să renunți și să dai înapoi. El dorește să mergi înainte și e bucuros să fie Conducătorul tău. Îți vorbește, așa cum i-a vorbit și lui Ghedeon: „Domnul este cu tine, viteazule!” (Judecători 6:12).
Eșecul nu justifică descurajarea. Fără curaj, pierzi orice șansă de a mai avea succes vreodată.
4. Nu renunța!
Așa cum moartea face parte din viață, și eșecul face parte din reușită. Dacă nu ar exista moartea, probabil n-am prețui viața. Dacă n-am experimenta eșecul, poate n-am aprecia adevărata valoare a reușitelor noastre.
Într-un anumit sens, eșecul poate deveni o realizare — nu prin el însuși, ci prin lecția pe care o învățăm în urma lui. Dacă privești lucrurile din această perspectivă, vei înțelege că nu merită să renunți. Nici Dumnezeu nu se bucură de cei care renunță. Renunțarea nu este o soluție. Dacă renunți azi, cu siguranță mâine nu vei avea nicio șansă să te bucuri de succesul de ieri. Renunțarea nu face decât să-ți garanteze un nou eșec, nu un nou succes.
Atitudinea noastră față de eșec contează enorm. Eșecul poate contribui fie la deformarea caracterului, fie la formarea lui. Totul ține de modul în care alegem să abordăm un astfel de eveniment — delicat, dar uneori necesar.
Cu alte cuvinte, eșecul poate face din noi fie niște lași, fie niște eroi. Depinde ce vrem să devenim. Eu, unul, cred că este mult mai bine să fim eroi...
Încurajator!
Foarte real si cu adevarat utile informatiile.